Am cumpărat ieri Gazeta Sporturilor pentru prima dată în ani de zile, realmente, convins de autopromo-ul lui Tolontan privind noua bucată de investigaţie în cazul Ridzi.

Am fost dezamăgit, jumătate din informaţiile prezentate într-un caiet de 4 pagini sunt interpretate şi interpretabile, sunt multe remarci subiective, au fost contactate doar vreo 4 surse care au furnizat informaţii cu care au fost scrise 4 pagini;  în fine.

Eu zic aşa: ori Ridzi îşi dă demisia, ori GSP îşi rupe gîtul în această investigaţie de o amploare pe care eu nu mi-o amintesc s-o fi întîlnit în altă parte. Asta pentru că părerea mea e că GSP punctează un lucru corect dar inutil de demonstrat: că televiziunile vînd reclamă cu titlul de produs jurnalistic. Am văzut asta mai demult chiar în ratecard-ul unui cotidian central, unde era menţionată valoarea de vînzare a unei ştiri care nu era marcată ca publicitate.

GSP a scris că Ministerul Turismului a gafat trecînd în contract obligativitatea televiziunilor de a acoperi evenimentul, dar iată, astfel de probe sunt de găsit în altă parte, la îndemînă. Doar că nimeni nu le caută.

Şi mai e ceva: o investigaţie de genul ăsta, petrecută la Cluj, ar ului din primele 5 minute. Credeţi că e greu să cumpăraţi o ştire la televiziunile locale? nu e greu; daţi un telefon şi vă convingeţi direct la secretariat. Dacă vreţi emisiuni întregi antamate pentru firma dumneavoastră, emisiuni în care gazda / moderatorul să vă ridice mingi la fileu, tot ce trebuie să întrebaţi este “cît mă costă?”, şi nu dacă emisiunile sunt sau nu de vînzare. Iar asta o ştiu cel mai bine producătorii şi realizatorii.

E foame mare pe Calea Turzii.