periodic apar comentatori care emit păreri – pertinente sau nu – despre cum ar trebui să fie presa, includem aici conţinutul, forma şi infrastructura.
printre temele care apar cu obstinaţie în comentarii am identificat una. E, să zic aşa, “sperietoarea” de pe tarlaua muncii de ziarist: slaba calificare a ziariştilor care semnează în presă, indiferent de suportul ei, pregătire care ar sta la baza faptului că produsele media au o calitate îndoielnică.
de cele mai multe ori, tema respectivă se traduce într-o expresie preluată nici nu mai ştiu de la cine (dar prima dată eu am auzit-o la Octavian Hoandră): “ziariştii scriu mai mult decît citesc”, cu variaţii.
haideţi pînă una-alta să aruncăm o geană şi asupra laturii sociale a muncii de ziarist, dacă tot i se reproşează pălmaşului că nu e profesionist:
A) salariul unui reporter debutant nu trece de remuneraţia pe care o primeşte vînzătoarea de la ABC-ul din colţ (parol!). Ah, există o lege care spune că salariul minim trebuie să fie 1.000 de lei pentru persoanele cu studii superioare? ajungem la două rezolvări, în funcţie de educaţia reporterului: a) contract de cesiune a drepturilor de autor dacă persoana e absolventă cu diplomă, caz în care remuneraţia se stabileşte de comun acord, sau b) un salariu de 800 de lei (eventual pe carte de muncă) dacă reporterul este încă student.
evident, cunosc multe cazuri în care prevederile elementare ale legii sunt încălcate. sunt reporteri care lucrează pe salarii de 8-900 de lei deşi au terminat o facultate.
B) contractul de cesiune a drepturilor de autor
se pare că mulţi se încăpăţînează (din varii motive) să nu vadă evidenţele. le mai scriu o dată: contractul de cesiune a drepturilor de autor este ilegal în 99% dintre cazuri. pentru ca actul să fie legal trebuie eliminate o mulţime de clauze din contractul-cadru care se plimbă printre redacţiile clujene, caz în care angajatorul nu mai are, deja, niciun avantaj.
mi-a spus un jurist că astfel de contracte ar fi legale, fără să fi văzut vreunul la faţă. mă rog.
să le luăm pe rînd (reţineţi, sunt prevederi din contractul-cadru, adică un model plimbat printre redacţii în ultimii 10 ani, apar .. să zicem aşa.. “în premieră” în spaţiul virtual şi sunt interpretate de un nespecialist – adică eu – în baza consultărilor cu un avocat):
- obiectul contractului – realizarea unui anumit număr de semne tipografice lunar. expresia generală ar fi “cedentul este obligat să realizeze 70.000 de semne tipografice pe lună”. cu menţiunea că numărul variază în funcţie de contract.
să reţinem: semnul tipografic nu este purtător de drepturi de autor. un semn tipografic este, de exemplu, litera “b“, “c” sau “z“.
o succesiune de semne tipografice ar putea fi “ şlksdfasdfo dfjlksd dsjd“. aş putea scrie, în acest fel, 70.000 de semne tipografice şi apoi să cer bani pentru asta, în baza acestui contract.
- obligaţia cedentului de a se prezenta la ora X dimineaţa la redacţie este inclusă în covîrşitoarea majoritate a contractelor de cesiune din Cluj (nu la toate). Simpla menţiune a acestei obligaţii atrage după sine nulitatea contractului, pentru că orice avocat debutant poate proba că este vorba de un contract de muncă mascat.
În fine, mai presus de aceste argumente rămîne cel social. Nu mai devreme de săptămîna trecută (dar, de fapt, şi mai devreme) un coleg de la Monitorul de Cluj a fost anunţat că se renunţă la serviciile sale. Eu credeam că va primi măcar un ajutor de şomaj pînă cînd îşi va găsi un loc de muncă.
Fals!
cîtă vreme reporterul nu are şi carte de muncă, nu poate beneficia de ajutor de şomaj, pentru că nu are contribuţiile sociale plătite. bineînţeles, avantaj – angajatorul. dar reporterul a muncit 8,9, 10 ore pe zi, poate şase sau şapte zile pe săptămînă, pentru ziarul unde lucrează. Rezultatul e un real şut în c*r.
credeţi că doar ajutorul de şomaj este minusul contractelor de cesiune? să vă zic o mică povestioară: un reporter angajat ani de zile cu contract de cesiune a drepturilor de autor (poate am fost eu, poate nu) a trebuit să se interneze în spital. Prima condiţie a internării a fost achitarea retroactivă, timp de ani buni de zile, a contribuţiilor sociale. Din banii cui au fost acoperite aceste contribuţii? ai angajatorului, care are această obligaţie? Fals! Din buzunarul reporterului.
Atenţie deci, dragi colegi care lucraţi doar în baza unui firav contract de cesiune. riscaţi să primiţi un şut în dos şi dacă sunteţi daţi afară şi dacă ajungeţi în spital. Totul e pe riscul vostru.
bineînţeles, chiar şi dacă lucrează în aceste condiţii, tot reporterii sunt de vină pentru că scriu prost şi citesc puţin.
PS Hoffa, felicitări că scapi de presă! Îţi urez să stai departe de ea şi aproape de familie!
Evident că da. Incultura, gramatica proastă, ineficienţa, toate sunt puse în cârca amărâţilor copii, dar astea nu sunt enumerate după bătaia de joc din partea patronilor.
Spital, concediere, Prodane, dar de câte-un proces ce zici? Când o suni pe maică-ta să îţi împrumute bani de avocat? Sau, ştiu eu…
Contracte de drepturi de autor. Căcat!
De: uncopilutz pe ianuarie 19, 2009
la 2:56 pm
am solicitat sa facem sindicat NU ati dorit. asta e situatia.
De: tiberiufarcash pe ianuarie 19, 2009
la 5:52 pm
tibi:
explică-mi (că eu nu înţeleg) cam ce ar putea face un sindicat în situaţia dată.
De: prodan pe ianuarie 19, 2009
la 7:05 pm
Draga Mihai,
Din punct de vedere legal , patronul este acoperit de un astfel de contract. Aceste contracte, de prestari servicii sau drepturi de autor, pot fi incheiate, din punct de vedere legal, doar in momentul in care nu presupun o munca regulata cu o durata zilnica mai mare de doua ore. Insa este foarte greu de dovedit de un inspector, daca nu imposibil, ca o persoana lucreaza regulat mai mult de doua ore pe zi.
Din punctul meu de vedere, va recomand urmatoarea strategie. In primul rand in litigiu impotriva angajatorului se invoca nulitatea contractul de drept de autor , argumentandu-se faptul ca are o CAUZA contrara ordinii legale si bunelor moravuri publice si ca in fapt suntem in fata unui contract individual de munca. Potrivit Art.16 din Codul Muncii se prevede ca “Contractul individual de muncă se încheie în baza consimţământului părţilor, în formă scrisă, în limba română. Obligaţia de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Angajatorul persoană juridică, persoana fizică autorizată să desfăşoare o activitate independentă, precum şi asociaţia familială au obligaţia de a încheia, în formă scrisă, contractul individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă.
(2) În situaţia în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, se prezumă că a fost încheiat pe o durată nedeterminată, iar părţile pot face dovada prevederilor contractuale şi a prestaţiilor efectuate prin orice alt mijloc de probă.
(3) Munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă”.
Trebuie doar putina imaginatie.
De: Ciprian pe ianuarie 19, 2009
la 10:14 pm
Ciprian,
înainte să trecem mai departe, în comentariul tău scrii două chestii:
- “Din punct de vedere legal , patronul este acoperit de un astfel de contract. ”
- “In primul rand in litigiu impotriva angajatorului se invoca nulitatea contractul de drept de autor , argumentandu-se faptul ca are o CAUZA contrara ordinii legale si bunelor moravuri publice si ca in fapt suntem in fata unui contract individual de munca.”
deci, ori e legal ori e ilegal.
aş aprecia dacă ai ataca (dacă e cazul) cele două idei punctuale cu referire la caracterul contractului, respectiv obiectul şi raporturile de muncă.
cît priveşte dovada muncii peste 2 ore – poate fi dovedită prin martori.
restul, mîine.
De: prodan pe ianuarie 19, 2009
la 10:25 pm
Deci, Mihai, aici avem o chestiune complexa. Avem un raport juridic civil bazat pe un contract de drept de autor intre patronat si ziarist. In baza acestui contract se produce o opera care este comunicata public prin ziar. textul de lemn vine de la aplicarea Legii 8 per 1996. Pentru publicarea acestei opere PATRONATUL este acoperit prin acest contract. El presupune o activitate discontinua de maxim 2 ore alocate pe zi pentru realizarea acesteia.
Daca insa, exista o redactie care ii fixeaza o linie editoriala, daca exista o ghidare asupra continutului, daca exista o ghidare, o instructiune de a participa la conferinte de presa sau de a face munca de teren specifica meseriei de ziarist Conform COR rezulta ca acel contract de cesiune a drepturilor de autor “ascunde” un raport juridic de munca. pentru a ne putea folosi de avantajele decurgand din Contractul individual de munca putem sa avem 2 alternative
1) atacam contractul de cesiune pentru nulitate absoluta si demonstram ca in fapt si de drept este un contract individual de munca , care nu este insa formalizat in forma scrisa.
sau
2) consideram ca acel contract de cesiune este in vigoare si conex acestuia avem a face cu un contract individual de munca care nu este formalizat in forma scrisa, angajatul beneficiind de orice fel de drepturi decurgand din Contractul Colectiv de munca aplicabil national si din contractul individual de munca STANDARD. Prin mijloace de proba (cu martori) se pot proba si alte clauze ale contractului desi nu exista un inscris semnat de parti.
De: Ciprian pe ianuarie 20, 2009
la 12:53 am
Ciprian, m-aş băga în lupta asta cu ochii-nchişi.
De: UnCopilutz pe ianuarie 20, 2009
la 2:25 am
(pentru cine nu ştie, Ciprian este
juristavocat de profesie, chiar dacă specializarea sa nu sunt conflictele de muncă):ce scrii tu este exact ce am subliniat eu, doar că tu scrii în principiu în vreme ce eu am subliniat punctual, în baza unor înscrisuri: contractele de cesiune sunt lovite de nulitate absolută în varianta în care includ oricare dintre cele două chestii pe care le-am scris în post. ar mai fi o a treia, cea din art. 42 din legea 8/96, dar pentru că aici am două variante de interpretare, ambele emise de experţi în drept, nu mă pronunţ.
deci: cît priveşte raporturile de muncă, nu e necesar ca acestea să fie probate prin martori cîtă vreme există menţiunea pe care am trecut-o în post, cea în care cedentul (şi deci nu angajatul – că aşa e în contractele astea: angajatorului i se substituie cesionarul iar angajatoruliu – cedentul) este obligat să se prezinte la o anumită oră în redacţie.
şi nu, chiar dacă probezi că este un contract de muncă mascat, cedentul nu are drepturile prevăzute în CCM cîtă vreme nu şi-a achitat contribuţiile sociale, nu?
De: prodan pe ianuarie 20, 2009
la 9:29 am
Mihai,
Atata timp cat nu este probat contractul, in sarcina angajatorului nu subzista o obligatie legala de plata. Dupa hotararea judecatoreasca se calculeaza penalitati si sume retroactiv, dar doar dupa probarea existentei contractului. CCM este aplicabil independent de plata contributiilor. Litigiul este complex , dar extrem de frumos din punct de vedere al constructiilor juridice. Solutia pe care v-o propun eu este ceva de tipul class-action a unui grup de jurnalisti impotriva patronatelor care sa asigure lipsa unor efecte individuale de recul. parerea mea.
De: Ciprian pe ianuarie 20, 2009
la 9:09 pm
foarte slab blogul tau prietene
apasa pe numele meu
De: COCALAR pe ianuarie 21, 2009
la 7:37 pm
Bun, practic mişcă cineva ceva? Fac un duş şi vin şi eu!
De: uncopilutz pe ianuarie 21, 2009
la 9:42 pm
Mihai , ne auzim pe un mail si vedem ce facem.
De: Ciprian pe ianuarie 21, 2009
la 11:12 pm
cred că s-a cam sărit calul aici
nu era vorba de niciun proces; am scris acest post pentru colegii care se află în situaţia asta şi care merită să-şi cunoască statutul legal.
De: prodan pe ianuarie 21, 2009
la 11:14 pm