da, Saturnalii, pentru că nu pot ura nimănui Crăciun Fericit. Sărbătoarea asta musteşte de atîta păgînism încît nu cred că a avut vreodată o esenţă creştină. Nimeni nu ştie cînd s-a născut Isus. Dar.. cînd e vorba de competiţie pentru a atrage enoriaşi, de ce trebuie să ne dăm la o parte de la ceva, chiar dacă asta înseamnă minţirea a milioane de oameni?

bradul – păgîn (care sunt utilizatorii care ştiu care era semnificaţia iniţială a sa?)

lumînările şi globurile de pe el – păgîne.

data de 25 decembrie – păgînă. Atunci, romanii sărbătoreau naşterea Zeului Soare.

cadourile între unii şi alţii – păgînă.

Moş Crăciun – cea mai mare minciună a tuturor timpurilor, perpetuată şi în ziua de azi, şi care oricum nu are nicio legătură cu naşterea lui Isus.

..am omis ceva?

excelent articolul din Citynews, vi-l recomand, ca să vedeţi ce aţi ajuns să sărbătoriţi. de aici, citez doar un paragraf:

La romani, sarbatoarea Nasterii Domnului se sprijina pe un fond stravechi, legat de cultul solstitiului de iarna, al lui Craciun, personaj mitic dacic, dar si pe datinile romane legate de zilele “Soarelui Invingator” si Saturnalii. Pentru ca acum, la sfarsit de decembrie, este ziua cea mai scurta a anului, Soarele trebuie ajutat, prin diverse elemente magice, sa nu moara. In vechiul mit al ciobanului Zeu-Mos se introduc elemente crestine si astfel se contureaza povestea ciobanului Craciun. Acesta refuza sa o primeasca pe Fecioara Maria sa-si nasca pruncul. In ascuns, sotia sa o gazduieste si-l moseste pe Iisus. Craciun o pedepseste pe aceasta, taindu-i mainile. Fecioara Maria infaptuieste o minune, lipindu-i mainile la loc, lucru ce il converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat cu bine, Craciun aprinde un rug din lemne in jurul caruia se incinge o hora. Dupa joc, Craciun ii face daruri Fecioarei Maria si pruncului si, astfel, se produce transfigurarea lui Craciun in sfantul care aduce daruri copiilor de ziua Nasterii lui Iisus. Se pare ca numele de Craciun se gaseste numai la romani. In afara granitelor romanismului, termenul nu se regaseste decat la slavii din imediata vecinatate, care l-au imprumutat de la romani.

LE: m-am răzgîndit, mai dăm un paragraf.

Ideea de a celebra Craciunul in data de 25 decembrie isi are originea in secolul al IV-lea, atunci cand Biserica a dorit sa eclipseze festivitatile si sarbatorile unei religii pagane rivale care ameninta existenta crestinatatii. In aceasta perioada din an, romanii celebrau nasterea zeului lor Soare, Mithras. Desi nu era o practica populara si nici chiar recomandat sa iti serbezi ziua de nastere in acea epoca, liderii bisericii au considerat ca, pentru a putea intra in competitie cu religia pagana, trebuie, la randul lor, sa organizeze sarbatorirea nasterii lui Iisus Hristos.

întrebarea e: dacă Crăciunul în actuala formulă (la care au fost adăugate, în timp, nişte patch-uri, să scriu aşa), s-a încetăţenit în sec. IV, oare creştinii din primele secole ce făceau în 25 decembrie?

avem şi răspunsul, ni-l dă Wikipedia:

În primele două secole creştine, a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi Părinţi ai Bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data matiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din prespectiva bisericii^[11]. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului, în special al Saturnaliilor romane^[12].