Aşa, deci nu s-a prins nimeni despre ce franţu şi amanetu vorbeam în “întrebarea zilei”.

Ce faci, cînd ai nevoie de opinie publică favorabilă (şi, ce nefericire, deocamdată ţi-e cam invers) pentru că rişti să pierzi bani mulţi dacă nu prezinţi credibilitate?

vă spun eu, că voi n-aţi putut (cu singurele excepţii – Raluca şi “blonda”, ambele lucrează în PR): atunci cînd vezi că lucrurile scîrţîie iar presa îţi trage un şut în fund “prietenesc”, e semn clar că trebuie să sari cu banul.

N-a înţeles altfel nici Nicolae Pascu, şeful STK Financial, care a sărit cu reclama în stînga şi-n dreapta. Nu e de condamnat, Pascu a fost cu siguranţă consiliat de cineva să plătească reclamă. Acum să vă văz: poftiţi la comentarii cu divulgarea regiei de publicitate care a contractat la greu spaţiu jurnalistic în mass-media care se vrea respectabilă.

am scris că Pascu nu e de condamnat. Aşa-i, nu e. Mai de condamnat mi se par curvele care au acceptat să se vîndă pe o brumă de arginţi şi să ridice osanale unui proiect, cum o fi el, bun-prost e totuşi privat. Şi ce e mai ieftin e că şi-au vîndut nu module publicitare, ci spaţii jurnalistice, de exemplu emisiuni televizate sau materiale mascate abil sub formă de “ştiri” sau “interviuri”.

Îmi pare rău că nu pot trimite link-uri pentru edificarea cititorilor de bună-credinţă, pentru că atîta brumă de verticalitate au avut marii patroni de presă, de a nu posta asemenea linguşeli şi pe site. dar au rămas în varianta print. În listă sunt Realitatea TV, cu cel puţin două emisiuni (văzute, or fi fost mai multe) în care Pascu a fost invitat pentru a discuta, chipurile, despre piaţa imobiliară din Cluj. Acelaşi lucru – la NCN şi Alfa TV. Dacă au fost şi altele, de exemplu One, vă rog să mă luminaţi cei care aveţi acces la posturile respective.

În media print, am citit linguşeli greţoase în Foaia Transilvană, Monitorul de Cluj (inclusiv aici) şi – iertare! – Cetăţeanul Clujean. Ah, şi, bineînţeles, în CityNews , care nu se dezminte, deşi iniţial l-am apreciat pe Liviu Alexa că spune lucrurilor pe nume.

cel mai trist e că nu mă aşteptam ca presa clujeană să-şi vîndă conştiinţa aşa ieftin, şi să scoată la bătaie materiale jurnalistice nemarcate, indiferent pentru cine.

Later Edit: după cum mă aşteptam, au sărit toţi cei care se simţeau cu musca pe căciulă – sau, mă rog, cei care îşi permit să bage în seamă un neica-nimeni ce mă aflu. Bineînţeles, fiecare are dreptatea lui: că aia, că ailantă, eu sunt prea neimportant ca să folosesc acest blog ca platformă pentru argumentele care-mi contrazic poziţia. Sunt alte canale mult mai influente care o pot face, desigur, la comanda marelui-şef. Dar vă rog eu pe cei care serviţi placa “asta e o treabă care se întîmplă demult” să reţineţi că, astfel, nu faceţi altceva decît să legitimaţi o practică imorală. Pentru că acolo unde muşcă un rechin, se adună şi alţii. Dacă astăzi unuia i s-a permis să cumpere tăcerea presei (care a sărit să ridice osanale, precum o curvă de pe Turzii, în loc să tacă măcar), mîine următorul îşi va permite mai multe.

Şi să mai reţinem ceva: materialele acelea pline de rahaţi printre virgule sunt scrise, în mare parte, de ziarişti. Cînd reporterii vor refuza să facă asemenea compromisuri mizerabile, voi fi primul care să se bucure. Dar cum aş putea spera asta, cînd primesc răspunsuri care mă costernează, în gama “dacă omul dă bani, care e problema?”?.