pentru mine rămîne inexplicabilă ascensiunea lui Alin Tişe, care din postul de avocat pe care-l deţinea înainte de campanie s-a căţărat pe cîtămai funcţia de preşedinte al Consiliului Judeţean Cluj (conform exit poll-urilor, conform tuturor sondajelor în afara celui publicat de PNL). N-ar fi atît de surprinzătoare ascensiunea lui dacă nu-l avea de înfruntat pe Nicoară, actualul preşedinte.

Pentru cei cu un dram de minte, la fel cum a fost clar că Boc ia primăria (nu cu 75%, totuşi, ceea ce e clar o performanţă pe care a depăşit-o doar Johannis la Sibiu şi Iliescu în 92), a fost evident că Nicoară are toate şansele să rămînă în fotoliul de preşedinte la CJ Cluj. N-a fost aşa, iar eu nu înţeleg ce s-a întîmplat. Sondajele dinaintea alegerilor îl situau, în cel mai pesimist scenariu, cu 7% înaintea lui Tişe; acum e în spatele său cu 11%, deci o cădere de 18% (conform exit poll-ului Metro Media Transilvania).

later edit: Octavian Hoandră punctează foarte fain, în editorialul de azi din Ziua de Cluj, aceleaşi probleme: pe a cui mînă a pierdut Nicoară alegerile la CJ Cluj? …chiar şi în Jucu, unde, vorba sa, înainte ca Nokia să vină la Cluj locuitorii vindeau castraveţi la stradă; acum, cine a vîndut deştept terenurile se plimbă în gipane, iar ceilalţi au măcar un loc onest de muncă. Chiar şi în Jucu, Nicoară a ieşit perdant.

Nu merita Nicoară să rămînă preşedinte?

Ce a făcut Nicoară: Nokia, Emerson, Trelleborg, spitalul regional de urgenţă, aeroportul. Indirect, CTP Invest, Eyemaxx, Nervia.

Cele mai evidente realizări: Emerson, Nokia şi Trelleborg (unde, deşi investitorul a mers într-un parc privat, Nicoară a avut un cuvînt greu de spus), poate chiar şi Peugeot – Citroen lîngă Nokia. Aici vorbim doar de investitori. A tras sfori la Guvern (relaţia sa de prietenie cu Tăriceanu e notorie) şi a tras spuza spitalului regional de urgenţă la focul Clujului. A făcut ce-a făcut cu Meleşcanu pentru schimb de terenuri (între care cel mai valoros e pe 21 decembrie, hectare întregi cu clădiri semi-abandonate). A încurajat dezvoltarea aeroportului (eu nu sunt de acord cu strategia aia, dar cine-s eu să mă pronunţ?), unde au intrat deja vreo 15 milioane de euro şi mai urmează vreo sută. A preluat Tetarom ca un concept gata făcut de fostul preşedinte Graţian Şerban, dar l-a întors şi l-a dezvoltat, astfel că Tetarom nu mai înseamnă acum incubator de afaceri, ci platformă de producţie industrială. Nicoară este cel care, indirect, se face responsabil de Arc Parc Dej, Reif Construct Turda şi Nervia Sînnicoară, respectiv CTP Invest şi Eyemaxx. Primele trei sunt parcuri private, ultimele două sunt parcuri logistice. Dar toate au fost dezvoltate ca urmare a Tetarom 2 şi 3 (btw, abia aştept să văd ce face acum directorul Tetarom SA, Viorel Găvrea, care a fost premiat pentru investitorii aduşi de alţii în grădina sa).

peste toate, Nicoară rămîne singura persoană publică de o asemenea vizibilitate care, după 4 ani de mandat, încă răspunde singur la telefon şi dă detaliile cerute fără să trimită ziariştii la biroul de presă aşa cum făcea Tişe după doar cîteva luni ca prefect.

Ce n-a făcut Nicoară: stadionul “Ion Moina” şi privatizarea Clujana.

Moina. Cît priveşte arena, el a zis din prima zi la şefia CJ Cluj că îl vrea demolat şi reconstruit lîngă Cluj. A luat-o la gioale de la U-işti şi consilierii judeţeni, aşa că a trebuit să facă un compromis şi să lase arena unde e. A făcut eforturi şi a chemat firme ca să-l redeseneze. Nu-i atribui lui acest eşec, ci consilierilor judeţeni pentru lipsa de viziune (pe modelul Montupet, investiţie grosolană adusă de Nicoară şi pierdută tot pe mîna consilierilor judeţeni).

Clujana. Cu 83%, statul rămîne acţionar majoritar la celebra fabrică de încălţăminte. A intrat în mandat cu această moară de gît şi a ieşit fără s-o fi clintit din loc. Clujana rămîne, şi în ultima zi a lui Nicoară la şefia CJ Cluj, tot în cîrca statului. Acest eşec i-l atribui lui, corect, pentru că e un subiect pe care îl urmăresc dinainte ca Nicoară să ajungă unde a fost şi pot afirma, destul de cert, că putea face mult mai multe.

disclaimer: să fim înţeleşi. nu fac politică, n-am făcut niciodată şi nici măcar nu mi-am exercitat dreptul la vot, niciodată.