a fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nici că s-ar povesti, un condeier.

când s-a născut condeierul nostru, dintre cele trei ursitoare două erau în vacanţă, a treia era în concediu medical. totuşi, primele două şi-au deranjat fundul până la scrânciobul băietului, şi supărate fiind că au fost sîcîite în vacanţa din Maldive, s-au răzbunat pe săracu băiet. Şi i-au urat să fie mai prost decât o coadă de mătură, părul să-i plece de pe excrescenţa în formă de cap apărută pe gât, să fie atît de încet la minte încât să rămână repetent încă de la grădiniţă şi să termine liceul milogindu-se de un copil care să dea examenul în locul lui, atît de urît încât atunci când iese pe stradă oamenii să se arunce la pămînt strigînd “nu trageţi!” şi atât de vicios încât să doarmă două ore pe noapte, între două cârciumi, între două maluri de şanţ. şi i-au mai urat să fie ziarist, pentru că în mintea lor în meseria asta, dacă nu ai “know how”, eşti un ratat. Şi băietul nostru, ajuns în etate, se făcu ziarist. dar mintea nu-l ajuta, iar condeiul îi aluneca pe hîrtie fără să mai treacă prin neuroni (ruginiţi şi ei, unşi fiind cu atâtea licori). Ce să facă, măre, ce să facă?

breasla bloggerilor, oripilată de găselniţele condeierului care împroşca din găinaţul condeiului în toate părţile (mai puţin pe propria cămaşă, se înţelege, şi mai mult spre zone virtuale) nu ştia nici ea ce să facă.

se povesteşte că exista un fel de agoră a ziariştilor, la care unii se uitau ca la un salvator, dar agora aia se uita în alte părţi, sau se amuza de circul condeierului nostru, al cărui nume povestitorul nostru a uitat să-l spună. Se zice că pe condeier îl chema Mişulică Pişulică.

povestea nu se termină aici, ăsta e doar primul episod. cum ar veni, e un reality show, aşteptăm episodul următor.

ei, place Mihăiţă?

a, am uitat. îmi plac blogurile de la Foaia Transilvană . S-au înfiinţat în 28 noiembrie şi tot atunci şi-au găsit şi obştescul sfârşit, după sforţări neurinale (!) care au durat, măre, o zi. le găsiţi voi, nu dăm link, dar ne bucurăm că se găsesc alţii să ne dea lecţii.

a, şi încă o chestie:

Foaia Transilvană

Foaia Transilvană

Foaia Transilvană

(partea asta, ultimă, e pentru cunoscători)

citiţi în altă ordine de idei (sau nu) şi ce au scris astăzi, pe alt subiect (sau nu), despre altă persoană (sau nu), Andrei Crivăţ , Vasile Racoviţan, Mădălina Mocanu.

PS consideraţi un pamflet doar partea cu “ursitoarele”, pentru că noi nu credem în soartă, doar – în acest caz – în prostia omenească. postul se vrea o adaptare după poveştile nemuritoare, pe care dvs onor citireţi sunt convins că le-aţi prins.