dacă mai dau la vreo firmă de o voce de femeie care se recomandă “piarist” sau “specialist în relaţii publice sau draculacu”, îmi tai venele de la calorifer. v****or!

(lateredit): m-am mai calmat între timp. e clar că multe sunt puse acolo doar pentru că arată bine, că sunt amantele şefului sau ştie amanetul pentru ce. unele ştiu ce fac, sunt profesioniste, le lăsăm la o parte pentru că nu fac obiectul postului. cît le priveşte în schimb pe cele “cu pretenţii”, dar care sunt proaste ca o coadă de mătură, problema se pune altfel. mai ales că dau aproape zilnic de astfel de femei. fără să mă consider misogin, când sunt trimis la “biroul de presă” mă aştept deja ca la telefon să-mi răspundă o femeie. deja scenariul e repetat până la tocire: eu îi zic ce vreau, şi după ce mă lasă să perorez ca un logoreic câteva minute, “piarista” îmi cere să-i scriu acelaşi lucru pe mail, “vă dau adresa acum, notaţi? ixuleasca arond pampas punct com”. după înjurăturile din gînd, îi zic că-i trimit în 2 minute lista de întrebări, că nu mi-e greu. ceea ce şi fac. teoretic informaţiile le cer pentru azi, practic le primesc săptămâna viitoare sau deloc. rari sunt PR-iştii bărbaţi, aşa că nu mă pronunţ asupra lor.

că veni vorba, am primit un telefon acum o săptămână: “bună ziua, dl Prodan?”, “Da”. “Sunt XXX XXXX, de la firma de relaţii cu publicul YYY”. “De la firma de relaţii cu publicul?” “Da”. “Atunci la revedere!”.

şi tot că veni vorba, Tcaciuc îşi mai dă o dată măsura competenţei, după ce un mail pentru o brumă de informaţii n-a primit răspuns de o săptămână, iar acum e prea târziu. bravo, profesionisto, ţie şi celor ca tine!

mari *** or fi şi cei care le angajează. vorba lui Alexa, “strică piaţa” onorabilă a relaţiilor publice.